E beznă-n cinema și noi ne lingem ca doi adolescenți

Am un fetiș pe care n-am reușit să-l îndeplinesc și la care visez din când în când, mai ales când beau vin roșu și port rochițe. Să fim la cinema și să ne furișăm în spatele ecranului și-n timpul unui film să ne futem. Grăbit, pasional, pe mutește. Mi-ar plăcea să fie în timpul filmului tău, dar probabil că n-o să se întâmple niciodată.

Încercăm să ne uităm la filme. Mâna mea stă cuminte pe prohabul tău. Respiri greu, trepidează scaunele, dai din picior. Desfaci șlițul. Zâmbesc. Îmi tragi mâna și-mi îndeși degetele în carnea ta, îmi lingi gâtul, îmi spui că mă vrei, ți se scoală și zvâcnește de fiecare dată când degetele mele se mișcă. Se uită lumea la noi și nu-mi pasă. Se aprind luminile, ești palid. Sunt udă. A fost bine, deși n-am înțeles nimic din imaginile de pe ecran.

Aș vrea să vin la tine. Dezbărcată complet. Să-ți bat la ușă. Să mă pictezi din cap până-n picioare cu sperma ta. Să mă filmezi în timp ce nu știu ce să-ți spun. Să mă faci să râd. Să ne îmbrăcăm în alb. Să ne futem multe zile și poate chiar să facem dragoste. Să mâncăm cireșe și înghețată tot cu cireșe. Să ne filmăm în timp ce trăim pur și simplu. Și să montăm povestea noastră pe-o melodie din anii 90.

Ești frumos și slab de înger și de aia-mi placi. Încerc să te ademenesc în patul meu, dar fugi speriat. Când nu te mai caut, îți aduci aminte de mine. Dacă ne vedem îmi faci avansuri, dacă pun mâna pe tine, te retragi. Te vreau o noapte, poate două. Dar doar atât. Ești frumos și slab de înger și te-aș copleși cu puterea mea.

M-am născut să pierd.

În noaptea asta beau ceva și stau pe terasă până-mi îngheață corpul

Ințelegere tacită

Tu nu te piși pe mine și eu nu devin isterică în momentul în care te decizi să fuți și altceva. Pentru că, hai să fim sinceri, nu ai rezista tentației nici o secundă. Și ca s-o spun pe aia dreaptă, nici eu nu rezist fără tine. Sunt o proastă, dar sunt proastă când vine vorba de bărbați. E cea mai cruntă prostie și sufăr de ea. E aproape cronică și probabil mortală.

Am o stare căcăcioasă de ceva vreme. De la ploaia asta bizară. O urăsc. Parcă din ce plouă mai tare, mă usuc pe picioare. Na, c-am dat-o cu rimă. Nici să-mi bag pula-n ea viață nu-mi arde. Nu mai are gust. Așa că stau închisă-n casă. Mi-am luat concediu, mi-am închis telefonul. Beau. Fumez. Mă masturbez. Dorm. Urlu. Strig. Gem. A ciudă. A ură. Mă masturbez și fumez câte un joint. Te strig. Normal că nu vii. Normal că n-ai să vii. Normal că te doare-n pulă.


În ultima vreme nici să mă fut nu mai am chef. Că tânjesc la tine. Că te vreau pe tine. Că n-am chef de alții, când îți văd mutra în fiecare bărbat care mă invită la o presupusă cafea soldată cu un futai de doi lei.

Mă consolează gândul că nu ești primul muist pentru care dezvolt o pasiune bolnavo-obsesivă, ceea ce înseamnă că trece fără să lase urme adânci. Mă consolează gândul că tu ești o problemă de ego și că trebuie s-o rezolv, că mai presus de prostia sentimentelor ce ți le port, trebuie să fie inteligența femeii care știe ce vrea.

Și-n noaptea asta vreau să vii la mine... și să ne futem bine.