Vine unul la mine și-mi zice: se vede pe fața ta că-ți place să te fuți. Să-mi bag pula, îmi zic. Da unde se vede? Am tatuat în frunte sau ce? El zice rânjind cu ochii-n curul meu: pun pariu că ești din aia care se fute rău și îi place. Automat că dacă nu-s din aia sunt din aialaltă care stă ca vaca și așteaptă ca bărbatul să-și dea drumu ca să fugă la baie să se spele de chestia scârboasă și apoi să doarmă.
Mai trec niște momente în care evit să-i răspund junelui care pesemne are o erecție gândindu-se la mine cum sar ca o căprioară printre așternuturi. Când crede el că e momentul oportun mi-o zice: dar n-ai vrea să ne futem? E ca și cum m-ar invita la cafea, dar a ars niște etape. Nonșalanța cu care a spus-o m-a amuzat teribil. M-ar fi tentat să-i zic da, aș vrea. Hai la mine! Și la mine să-l fut până și-ar pierde cunoștința. După care mi-am amintit de alte experiențe cu feți frumoși de genul ăsta și m-am mulțumit să-l refuz politicos spunându-i că între noi nu există mai mult decât platonic, de fapt nici măcar atât. Tot ce există între noi e aerul (să citez dintr-un film celebru - singing in the rain).
Recunosc că mi-a plăcut să-mi zică asta. Pentru că e un adevăr. Și-mi plac oamenii sinceri, dar nu într-atât încât să-i aduc acasă și să mă dezbrac în fața lor.
În noaptea asta vreau să mă joc.
