Îmi plouă-n gât

Că mi-am pierdut capu pe undeva.

Nu funcționăm noi doi împreună, de aproape niciun fel. Io tot ce vreau e să mă țină în brațe, să-mi cânte la chitară, să fumez stând întinsă cu capul pe el, dar mai ales să tăcem împreună.

El vrea să fiu a lui toată, să-mi povestească din viață, să ne consumăm în viețile astea așa ratate și blazate la nivelul ăsta humanoid, pământenesc. Eu vreau să o trăiesc acolo, în eter.

Nu vreau să mă iubească, nu vreau să-l iubesc. Asta e tot ce am nevoie acum. O liniște și niște afecțiune fără futai.

De câte ori plec după o noapte semi ratată sexual mă simt goală. Mă simt murdară. Mă simt ca într-un roman prost, din ăla de Sandra Brown și cu toate astea, mă întorc. Experimentez ceva nou. Mă incită starea asta necunoscută.

Nu pot să am relații serioase. O să se termine repede și urât. Așa presimt. Și în loc să evit scenariul deja scris mă duc tot într-acolo. Fără nicio speranță de mai bine, doar cu capu spre țintă. O să fac poc. O să beau niște vodka și o să-mi cumpăr chiloți noi.

Azi vreau să nu mai plouă și să nu mă mai gândesc la tine. Văd că tot revii în gândurile mele.

Culese din viață

Da, ne-am futut. Și da, mi-a cam trecut starea aia de euforie. Acum sunt... detașată, ca să citez un mare critic în viață. Și să mor io dacă nu-s cel mai fericit om dintre toți fericiții cărora li se rupe în două. Nu mi se rupe în două, dar am certitudinea că dacă azi se decide să plece cinci luni în Antarctica, eu nu aș muri de niciun dor, doar probabil aș fi puțin tristă câteva... ore.

Sexual nu ne prea potrivim, dar ca o femeie cuminte, aștept. Nu știu dacă am spus că e mai mic decât mine...

Haha, râdeam cu un om despre bărbați. Omul ăla tot bărbat, dar mai cu capul pe umeri. Vorbeam despre lista victimelor pe care ar trebui s-o am. Am râs pe sub mustățile de felină perversă și l-am calmat. Am liste, desigur că-s notați. Notez tot ce consum. Notez tot ce mă consumă, cuvântul ăsta devenind lait motiv în ultima vreme. Notez și notez și din ei și mine contopiți o să scot ceva frumos la un moment dat... a la Anais Nin așa.

Și cum spunea un alt filosof în viață... totul se termină.
Azi vreau o zi mai mișto ca cea de ieri

Io nu pot să am tot

Ce-mi plac ăia de zic marea frază a vieții lor: eu nu vreau jumătăți de măsură, vreau totul. Și când le dai totu fug ca niște incapabili ce sunt. Se blochează că nu-s în stare să primească totul. La capătul ălalalt e ăla care oferă totul și care a fost avertizat de la bun început să nu se joace cu jumătățile. Ăla rămâne ca vițelul la poarta 9 și nu știe dacă să mai dea sau să plece dreacu din jocul ăsta. De luat înapoi nu mai poate. Io votez ca ăla să plece, dar eu rămân și tot ofer. Mă întreb cât? E și ăsta un test al vieții, nu? Și al răbdarii mele?

Proștii dreacu!

Mi-e o totală scârbă de oameni. Totală. Acum când încep să mă pun pe picioare și să fiu atentă la ei, parcă mă ia cu chinezi în stomac. Îmi vine să merg la fiecare să și să spun totul. TOTUL. Așa cum îmi vin și apoi să închid dracului ușile să-mi văd de ale mele. Și aș face-o! Să mor io... dacă aș avea certitudinea că omul ăla înțelege măcar 5% și reflectează apoi. Dar oamenii sunt închistați și proști, de cele mai multe ori și nu rețin decât că s-a trezit proasta aia să-mi zică mie că, auzi la ea cât tupeu are.

Eu sunt totuși un om optimist, deși futut de soartă. Și mai țin de mine fro doi trei companioni. Cu care-mi petrec vremile și cu care cred că pot să comunic la alt nivel. Ceilalți s-au dus în pizdele mamelor lor și se bucură de viață de acolo din beznă. Cu cei rămași îmi păstrez onestitatea și răbdarea, iar pe ceilalți să-i fută nemții!

Azi vreau să nu mai vreau iubire niciodată!

Să-mi bag!

Eu nu mă mai înțeleg.
Nu că m-aș fi înțeles vreodată, dar acum sunt chiar în stadiul în care îmi vine să mă plesnesc singură pentru că (să moară mă-sa) sunt tută, bă băiatule. TU-TĂ.

Atârn ca proasta după curul cui nu trebuie.
Wake up, fă!!! Dechide ochii ăia de chioară ce ești și mergi înainte, nu vezi că nu merge? Nu vrea? Nu se poate?

Omul perete

Când moare cineva de silă de nesilă îți mai aduci aminte de el. Mai aprinzi o lumânare, mai o pomană, mai un bocet, dar tot îl ai în memorie. Pizda mă-sii, vorba aia de căcat, rău cu rău, dar mai rău e fără rău.

Mie nu mi-a murit nimeni, dar sunt niște oameni pe care am vrut să-i consider decedați și îngropați. Numai că m-am gândit că e prea mult pentru ei. Să le port doliu și să-i regret, oricât de trădători ar fi fost. E prea mult chiar și pentru mine. Dar de ce să-mi fac asta? De ce să mă afecteze? Ei sunt mici.

Așa că schimb placa și pur și simplu trăiesc cu impresia că nu au existat niciodată.
Așa nu mă mai apasă golul. Așa nu mai e niciun gol.

Nu aș suporta gândul că cineva poate trăi cu o impresie ca asta despre mine...

În fine, spre noi lumi, că pula mea, mi-a ajuns și mie să tot aștept. Ce? Habar nu am, dar parcă tot am așteptat ceva.
În fine de două ori. Renunț să cuantific totul, mai ales în timp.

Azi vreau să fac sex cu iubitul meu, dar el doarme și nu-mi răspunde la telefon... deci mă abțin.

A da cu mucii în fasole

Io am decis să țin coada pe sus. Sunt o doamnă, ce pula mea? Cam așa ceva, în genul ăsta. Nici cocoș, dar nici să mă las călcată pe cap. Adică, raport de forțe și de dominare. Nu-s chiar de ieri de azi pe piață. Și mna, nici să-i dau cu flit că nu vreau să-l pierd.

Și-mi zic mie. Să vezi, de azi o să fii și tu mai... femeie, nu copil dobitoc. Zis și pseudofăcut, că mă mai răsfăț ca o copiliță fără minte, dar per total fu bine. Adică mna, senzuală, sexuală, calmă și lumină. Adică să moară bărbații de ciudă.

După care vine seara și-mi bubuia inima și mă apuc să scriu în fereastra cuiva că io-s cam lulea dupe dumnealui, nu că lulea, ci îl iubesc. Numai bine că dumnealui era în vizită și cu ochii drept în monitor. Atunci mi-a venit instant să vomit că parcă se încăpățânează destinu să nu mă lase să fiu eu acolo. Și mi-am băgat fro două puli în capul meu, dar faptul era consumat. Cu tupeu mi l-am și asumat. M-a scos un cred aruncat la nimereală.

Ptiu, că tot voiam eu unul după care să mor. Iată-l! Și e afurisit și al dreacu și nu se lasă deloc. Din ăsta îmi place.

Vreau să beau un pahar de vin alb și să fumez o țigară...

Unchiu

Dansez ca nebuna pe burn my shadow away de unkle. În casă. E la maxim și duduie boxele, am băgat și bas. Ce pizda mă-sii? Să moară vecinii fir-ar ei ai dreacu să fie de ciori!

Mare piesă! Crește în timpan și parcă transmite adrenalină. Îmi vine s-o rup la fugă pe melodia asta.
O să-i fac și un clip, numai cu alergare. Să zăpăcească. Și la final un mare glonț în cap unui bou. Așa merită toți, să le punem capăt vieților mizerabile.

Facem un pustiu de bine planetei.

Hai c-am plecat!

Azi vreau să ascult unkle pe repeat și să dansez până cad în cur.

Merit un trofeu

Încă o noapte în care nu am făcut sex.
Sunt răvășită complet, dar cu moralul sus.

Și eu sunt sigură pe mine că te vei îndrăgosti cum n-ai mai fost și că voi fi femeia vieții tale care-ți lipsea fără s-o fi avut măcar.

I am workin on it.

Azi vreau să mă plimb cu D. prin centru vechi și să vorbim tâmpenii.

Mue la barbati II

Nu funcționăm fir-ar ea a dreacu de viață și de relație să fie! Sunt o incompetentă emoțional și oarecum defectă. Nu eram așa, dar au avut grijă alții să nu mă lase întreagă. Dar nici eu nu m-am lăsat. Cu lăcomie am defectat la rândul meu.

Să mor dacă știu ce ar trebui să fac. Îmi vine să mă duc și să-i sparg ușa și să ne futem toată noaptea. Și toată ziua de mâine și tot weekendu până ne pocnesc venele. Îmi vine să-i zic că-l iubesc, nu știu sigur dacă-l, dar oricum asta-mi vine.

E de bine că din partea lui primesc un -îmi placi- iar eu mi-am pierdut dracu și mințile și inima după el. Pfff, m-a dat pe spate. Mă place. E mișto! Cu asta pot să mut fro doi munți din loc.

Asta se numește un fel de muie, dar mna, acum faptul e consumat și trebe să-l uit dracului și să-mi văd de viața mea. Mi-a lezat self esteemu că până acum toți au picat în dinți după prințesica de mine și au vrut să-și vândă sufletul să mă aibă.

Cea mai fericită proastă din lume.

Vreau să-i trag un mare șut în coae și să plec fără să mă uit o secundă înapoi.

Curva dreacu

Cică să nu judeci că dacă faci asta karma sau cine o fi în spatele justiției morale o să-ți dea peste nas.

Am fost un om rigid și cu principii de fier. Credeam în iubirea petresciană cu drept de viață și de moarte asupra celuilalt. Credeam că dacă ai iubire este suficient și răzbați, un fel de labă tristă rău de tot. Asta dacă există labe vesele, probabil cele făcute de altcineva.

Trasam directivele vieții celorlalți prin prisma a ceea ce credeam că e corect și moral. Habar nu aveam ce e viața, dar eu tăiam și-i spintecam pe ceilalți prin ceea ce ar fi trebuit să fie. Curvele erau doar curve, amantele niște femei de doi bani fără coloană vertrbrală, infidelitatea trebuia pedepsită cu moartea, mincinosului să i se taie limba.

Ani mai târziu le făceam pe toate cu scuza că așa simt. Nu m-am pedepsit nici cu moartea și nici nu mi-am tăiat limba. Ba din contră, nu am rămas cu niciun regret pentru că am acceptat adevărul despre mine. Și de-ar fi să le mai trăiesc iar probabil aș face-o și mai intens. Eu știu cine sunt. Paradoxal că mă pied de multe ori, dar în mine știu cine sunt. Și știu cât pot să duc, deși nu-mi plac limitele de niciun fel. Și știu că am capacitatea să nu-mi pară rău după nimic.

Nu cred că pot fi vreodată femeia unui singur om. De fapt, s-o formulez corect: nu cred că pot aparține numai unui singur om toată viața.



Azi vreau să merg la film și să ne giugiulim ca adolescenții pe rândul din spate.

Poc în capul meu

Pentru o secundă am crezut că mă pot întoarce la tine.

Pentru fix o secundă cordul meu s-a cutremurat și am simțit ceva. Cred că se cheamă dor. Morții lui.

Și mi-am imaginat că o să fie ca într-un căcat de film siropos. Eu la ușa ta, cu un vin, cherchelită jumate, spunându-ți că te iubesc și-am fost o proastă. Și tu, prietena mea, mă primești în brațele tale și-mi spui că am fost cea mai bună parte a ta și că mă așteptai să mă întorc. Și-mi promiți marea cu sarea. Și totul...

Cut!
Stai, am mai făcut asta!

A, dar de câteva ori chiar. Și am ajuns în același punct în care acea zvâcnitură stomacală numită dor s-a stins brusc și a lăsat în urmă senzația de greață. Și persistă. Și persistă. Și persistă, mai ceva ca fâsul pentru bude.


Mă uit la filme pentru proști și-mi dau lacrimile de cât de cretină am fost.
Mă uit la filme cu prietenii și vrăjeli de genu ăsta și mă ia plânsul când mă gândesc că am fost și eu cândva chioară de-a binelea de am crezut în miracolul iubirii.

Vreau să mănânc multă ciocolată de casă pe care s-o sting cu cola.

Să ne sau să nu ne

...ducem cu capul înainte?

Io una votez să nu ne, că ne-o luăm grav în freză. După care plângem în pernă ca proștii și ținem doliu la cord. Dar tot eu vin și zic, pizda mă-sii o viață am, și pe asta chiar vreau s-o trăiesc din plin!

Am suferit după un bărbat 6 ani. Timp în care prin viața mea s-au perindat alții. Mă obișnuisem într-atâta cu asta, că făcea parte din viața mea și chiar credeam că o să-mi fută creierii toată viața. Îmi plăcea ideea de doi bărbați ai mei și am avut o viață paralelă imaginară trăită așa. Chiar credeam că pot să-i iubesc pe amândoi, de fapt chiar îi iubeam, la dracu!

Nu regret anii ăia în care mă zbăteam ca un pește cu cârligul în gură (și să vedeți Insula a lui Kim Ki Duk). Nu-i regret pentru că au fost ai mei și așa am crezut eu că trebuie să funcționeze sistemul ăsta al iubirii. După care am făcut sex cu ăla, am mai suferit o tură și am încheiat subiectul. Și m-am întors la bărbatul care pe atunci mi-era cârjă emoțională. Nici cu el nu am rămas...

Ceea ce nu ne place să vedem este că se duc în căcat toate. Peste 3 ani sau după două săptămâni. Se duc. Rămânem cu două poze, două excursii, câteva amintiri și cadouri și un mare gol. Dacă se termină prost, tacâmul e condimentat și cu niște pizduieli. La mine a fost ca la divorț. S-au dus dracu și prietenii și agoniseala de cuplu. Nu ne-am măscărit atunci și nici după, deși mi-ar fi plăcut să-l fut nițel în gură. Dar ne-am pișat unul pe altul cu grație când am avut ocazia.

Asta rămâne chiar dacă juri că nu o să fie așa.

Vreau să cunosc o femeie mișto. Cu craci lungi. Bisexuală și disponibilă.

Cu ochii cârpiți de somn

Beau o cafea și mă reorganizez pentru o zi care ar fi trebuit să înceapă cu două ore în urmă. Asta ar fi însemnat să mă rezum la numai patru ore de somn și azi să fiu în stare să conduc o echipă de oameni să realizăm un proiect.

Nu aș fi putut. Îmi știu lungul nasului.

Nu am dormit pentru că am avut lucruri mai bune de făcut. Cum ar fi să pun temeliile unei relații și să nu fac sex înainte să fiu ruptă în cap după elul respectiv. Alminteri, după o vreme, îmi iau bocceluța și mă car, cică să mă regăsesc, când de fapt nu mai am/avem ce consuma.

Io zic așa, dar pun pariu că săptămâna viitoare sunt ca vita la el la ușă urmând ca în următoarea oră să consumăm actul iubirii. După care presupun că vom fuma câte o țigară și-mi va cânta Belle la chitară. Asta o să mă determine să mai vreau iubire. Ceea ce nu e rău.

Nu e nimic rău în ce trăiesc acum. Doar că suntem doi oameni asemănători și cam frânți. Nu ne place s-o recunoaștem în gura mare, dar acum ne lingem rănile ca mai apoi să ne dăm cu coae. Apoi cădem pradă acelei stări în care fixăm un obiect imaginar cu privirea. Se citește-n ochi dezamăgirea.

Am învățat din trecut să vorbesc cât mai puțin despre mine. Minele meu de acum e strâns legat cu trecutul. Ca să mă explic trebuie să arăt de acolo. Asta nu-mi place!

Vreau să mă răsfăț în brațele tale. Și azi.

Da, în concluzie

Una zic și alta fac.

Zic s-o iau încet cu noua relație și mă arunc direct în cap. Când io încă mai trag după ailaltă.
Dar ce să-i fac dacă mă ațâță și mă provoacă? Ce să-i facă dacă-mi sărută clavicula? Dacă mă înfierbântă? Dacă mă atinge cu privire animalică? Dacă mă învârte și mă face să-l iubesc?

Ptiu, că parcă era vorba să merg singură la drum. În concluzie unul din ei avea dreptate: nu poți să trăiești fără să ai pe cineva lângă tine! Slavă sfântului Sisoe că are balta pește.


Muiere tută fără coloană vertebrală.

Vreau să fiu femeia fatală.

Femeile e proaste

Ca pica-n freza cand un mascul vine c-o floare.

Asa picam si eu candva. Futu-i! N-am mai primit o floare de secole. Oare am ramas la fel de proasta sau m-am mai desteptat intre timp?

Imi place blogul asta. Sa mor io! Eu scriu, eu citesc si tot eu (ma) rad de balivernele mele. E tare sa nu te stie nici dreacu' si sa scrii fara nicio jena aka cenzura tot ce-ti bese mintea.

O s-o fac si mai des de atat. O sa postez de o mie de ori pe zi. Ca sigur o sa se prinda careva de smen si m-am lins pe bot.

Auuuch! Am chef sa agat un tip si sa dau cu el de pamant.

Mue la bărbați

Nu cred că bărbații vor doar să fută. Eu chiar nu am întâlnit din categoria aia sau nu știu, nu i-am băgat în seamă. În fine, eu i-am cunoscut pe ăia care vor să iubească și nu știu de ce am vaga impresia că-s mai răi ca cei din categoria I.

Sunt ca niște muieri smiorcăite cu penisuri în erecție. (Nu am zis că nu vor să fută deloc).

Când un bărbat își permite să iubească cu totul și fără orgolii masculine de gen, feri-v-ar sfântu să-i stați în cale. Face râuri de lacrimi, scrie versuri sub clar de lună și se cacă pe el că moare fără muere. Muere care nu dă doi muci pe acest gen de bărbați care-s buni la casa femeii, până apare unul mai bun. Unul cu coae, cum s-ar zice.

 Vreau un bărbat puternic pe care să-l învârt pe degete.