Io am decis să țin coada pe sus. Sunt o doamnă, ce pula mea? Cam așa ceva, în genul ăsta. Nici cocoș, dar nici să mă las călcată pe cap. Adică, raport de forțe și de dominare. Nu-s chiar de ieri de azi pe piață. Și mna, nici să-i dau cu flit că nu vreau să-l pierd.
Și-mi zic mie. Să vezi, de azi o să fii și tu mai... femeie, nu copil dobitoc. Zis și pseudofăcut, că mă mai răsfăț ca o copiliță fără minte, dar per total fu bine. Adică mna, senzuală, sexuală, calmă și lumină. Adică să moară bărbații de ciudă.
După care vine seara și-mi bubuia inima și mă apuc să scriu în fereastra cuiva că io-s cam lulea dupe dumnealui, nu că lulea, ci îl iubesc. Numai bine că dumnealui era în vizită și cu ochii drept în monitor. Atunci mi-a venit instant să vomit că parcă se încăpățânează destinu să nu mă lase să fiu eu acolo. Și mi-am băgat fro două puli în capul meu, dar faptul era consumat. Cu tupeu mi l-am și asumat. M-a scos un cred aruncat la nimereală.
Ptiu, că tot voiam eu unul după care să mor. Iată-l! Și e afurisit și al dreacu și nu se lasă deloc. Din ăsta îmi place.
Vreau să beau un pahar de vin alb și să fumez o țigară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu