Să-i zicem Maria...

Era vară. Trăgeam cu sete dintr-o țigară. Pe balcon. Era totul ud pe mine. Țigara era simplă.
Dealerul meu era în vacanță în Dubai. Și a anunțat asta direct de pe plajă cu un check in de toată jena. Muie!

Am dat de un număr de telefon în agendă. Scria - are iarbă. Am sunat. La capătul celălalt o voce de femeie, destul de surprinsă. Era vineri noaptea. Aveam pofte. Nu știu cum am reușit, dar gagica asta a zis că-mi dă de la ea. Cât să-mi satisfac nevoile.

Ne-am întâlnit în oraș. Avea niște pantalonași scurți pe ea, un maiou ce pica lălâu și niște sâni micuți strânși într-o bustieră. De când am văzut am știut că vreau să-i ling buzele. Să-i mângâi sfârcurile. Să o fac să urle. Genul ăla de femeie înaltă, lungă... care pare inocentă, dar care e slut, cu privire de căprioară surprinsă de faruri... Avea părul lung prin într-un coc de genul, nu-mi pasă cum arăt, dar mi-a luat 15 minute să-l prind...

Am ajuns la mine. Am stat pe balcon. Ne-am spart. Am băut vin. Alb. Cu gheață. Curgeau apele pe noi. Îi plăcea, dar se temea cumva de toată situația. Eram excitată până-n firele de păr. Mi se zgribulea stomacul la gândul că o să-i las urmă de salivă pe șira spinării. Mi se făcea pielea de găină la gândul că geme speriată de plăcere.

M-am apropiat de ea, m-aș așezat în poala ei. I-am dat părul de pe ochi. Verzi. Nu futusem nicio femeie cu ochii verzi. Noaptea asta devenise brusc și mai interesantă.

A înghițit în sec. Am înțeles că nici măcar nu se mai sărutase cu o femeie. M-am apropiat și i-am lins buzele. A încremenit. A întredeschis ușor gura, invindu-mă în ea,. Am tras un fum cu sete și i-am suflat pe buze.

M-a apucat de coapse și m-a tras spre ea. M-a mușcat ușor de buze. Ups, spărsesem cochilia. Destul de repede, destul de neplăcut. Mi-ar fi plăcut să ne mai jucăm, să fie mai speriată, să fie micul meu șoricel...

Prima oară a terminat pe balcon. A gemut de-au auzit-o toți vecinii până la patru străzi distanță. Când a terminat s-a speriat și a intrat rapid în cameră. S-a întins pe saltea, a băut o gură de vin și s-a uitat pe geam. Maria mea era frumoasă într-un fel neconvențional. Era piele și os, dar oasele alea aveau un farmec al lor. Avea sânii micuți, dar senzuali, jucăuși, genul ăla care nu se lasă niciodată.

I-am mușcat sfârcurile.
S-a simțit obligată. Sau poate recunoscătoare. M-a întins pe spate. Mi-a desfăcut picioarele.
Bâjbâia. Era o senzație plăcută.

A dormit la mine.
S-a trezit și a vrut sa facă o cafea. Să mai stăm ca fetele. I-am spus că așa ceva nu se face decât în filme. N-a înțeles.

Cu Maria m-am trezit peste câteva luni la ușă. Plânsă. Desfigurată de nesomn, alcool, droguri. Dracu știe ce a mai luat. M-am uitat lung la ea și am vrut să-i trântesc ușa în nas. Pentru o secundă chipul ăla desfigurat mi-a amintit de mine. M-am uitat lung în ochii ei verzi apoi am închis ușa încet.

A rămas câteva secunde în fața ei. De atunci nu am mai văzut-o.

Bătaia e ruptă din rai

Preambul: M-a legat cu cătușe de mâini și de picioare. M-a tras de păr. M-a pocnit peste față. M-a pus la colț și mi-a ordonat să nu mă uit. Am tresărit la auzul franjurilor din piele care izbeau aerul. La prima lovitură mi s-a topit mintea. La a treizea eram parte din scenariu. 

Cineva mi-a trimis asta. Nu e tocmai genul meu, dar am s-o postez în semn de recunoștință că și-a pierdut minute din existența asta mizerabilă să-mi trimită:

Altcineva mi-a trimis un link cu blogul ăsta și mi-a zis; ce bine scrie muista asta. Am râs.

M-am drogat și îmbătat suficient cât să-mi amintesc că am acest futut de blog. Și probabil că sunt destul de futută-n direcție cât să aștern iar povești depresive și inutile despre o existență mai mult absentă decât prezentă.

M-am îndrăgostit. Sau nu știu ce e asta, dar simt că vreau să mă trezesc lângă omul ăla. Ceea ce mă dezgustă cumplit la mine pentru că mie îmi place să dorm singură. Pentru că observ că încă mai există învățăturile societății care încă-mi perindă în cap. Ce pula mea vrem o relație? Vrem să avem un om și să stăm cu el. Că după o vreme doar asta facem, stăm și ne enervăm că existăm. Fututul e mai rar, certurile mai dese, tensiuni și bocete de pizde proaste. Și noi și ei. 

M-am îndrăgostit de un bărbat slab și cu o mulțime de probleme. Dintr-o frustrare, cred. Sau dintr-o lipsă de atenție. Sau de futut. Freud ar da vina pe mama. Sau pe tata. Eu dau vina pe o instabilitate emoțională cronică de care sufăr. O tratez cu alcool și beții de servitoare. Ah, și bătăi. 

Dar ne futem bine. Sau asta am eu impresia. Că mi s-a mai întâmplat să mă ia valul și să cred că ne futem ca niște îngeri decăzuți și când s-a dus pasiunea (și prostia) am văzut o realitate sumbră și dezamăgitoare.

Băi, e enervant că suntem proști. Și că avem senzația că sunem niște minunății ale universului și că cineva trebuie să-și dea mucii pe noi. E enervant că devenim dependenți de tot ce mișcă. 

Nici nevrozele nu mai sunt ce-au fost.

Cât despre iubire. Această invenție a societății cum că ea reușește să te ridice la ceruri. Că avem nevoie de ea să ne trezim dimineața, să o sugem mai cu talent, să tăiem mai bine morcovii pentru ciorbă. Iubirea, această nevoie primară pe care trebuie să o avem, pe care trebuie să o dăm că altfel murim triști și goi. Sau cu 114 pisici, bătrâne și acre. (Nu știu care e echivalentul pisicilor în viețile bărbaților, holteii de 76 de ani). MURIM SINGURI, bă. 

Doar că, pula mea societate, uiți că viața presupune singurătate. Doar că noi nu ne suportăm și căutăm să ne suporte alt prost. Și, pula mea societate, uiți că viața presupune moarte. Și e stupid să vrei să împarți acest lucru atât de individual și personal ca moartea cu cineva. Atunci de ce ai vrea să împarți viața? 

E ca și cum te-aș lăsa să bei direct din sticla mea de vin, când știm foarte bine că e a mea și doar a mea. 

Când crezi că totul va fi bine și se termină prost

Era odată o femeie care se trezea în fiecare dimineață să-i facă iubitului micul dejun și cafeaua. El se trezea și-o săruta pasional. Când se priveau ăștia doi se termina lumea asta și începea alta. Când mă uitam la ei parcă-mi doream și eu un bărbat căruia să-i fac cafeaua, căruia să-i calc cămașa și căruia să-i fac un copil sau poate doi.

Aveau o liniște plăcută, o casă drăguță unde stăteau cu chirie, câțiva ani de relație în urmă și un viitor strălucit, ziceam noi, ăia din jurul lor. Doar că noi, cei din jurul lor, nu stăteam cu ei în casă și habar n-aveam că iubirea aia e înnodată cu crize și isterii, cu beții grave și urlete pe stradă.

Ei bine, toată căldura din privirile lor s-a stins pe parcurs. Micul dejun s-a transformat în dimineți goale, dragostea carnală în sex banal, planurile în nevoi disperate de timp și spațiu.

Cuplul ăla mișto la care visam cu toții s-a decimat în prezența nostră, dar fără ca noi să știm. Într-o zi ea și-a luat catrafusele și a plecat iar el a rămas în casa drăguță. După o vreme a plecat și el. Fiecare s-a retras în cochilia sa, fiecare și-a văzut mai departe de viață, departe unul de celălalt. Fiecare s-a futut aiurea, și-a băut mințile, și-a trăit depresia.

N-a mai rămas nimic din ei. Nici poze pe net, nici nimic. Zero. Parcă nici nu au existat. Am văzut-o pe ea mai demult. Se ținea cu unul de mână. Nu-l privea așa cum își privea iubitul ăla căruia îi făcea cafeaua în fiecare dimineață. Era în privirea ei tristețea omului dezamăgit, futut de destin. De el nici atât. Doar că la un an după s-a mutat undeva într-o țară nordică. S-a căsătorit c-o blondă și își face singur cafeaua.

Sunt unii meniți să sugă speranțe de la cei din jur. Cumplit e că cei din jur nu mai au resurse. Că-s tot mai mulți distruși, tot mai mulți oameni care fug de viață, care-și spală visele cu droguri, care bocesc spasmotic. Suntem deziluzionați complet și ne pișăm în cafelele altora... pentru că preferăm să nu ne pese decât să ne-o luăm peste bot.

Azi caut un cuplu de care să mă îndrăgostesc

În fiecare femeie zace deopotrivă și mama și curva

Nu am eu foarte multe prietene, dar alea care sunt merită toată stima. Discutăm, bem, dansăm și futem tot felul de greșiți. De cele mai multe ori ne place s-o ardem hardcore și să umblăm cu tabelul de bifat, deși cred că fiecare dintre noi este în sinea ei o fricoasă. Că deh, fuga asta de relații spune ceva despre fiecare.

În fine.

De obicei când vorbim de părinții noștri cel puțin unul a fost stricat și ne-a stricat și nouă mecanismele. De aia ieșim curve, curve proaste și soții. Una nu exclude pe cealaltă. Am observat la femeile din jurul meu și la mine că indiferent de atitudinea adoptată zace-n noi și dorința de a fute tot ce mișcă, dar și dorința de a sta acasă cu plozii perfecți în familia perfectă. Dar această imagine restricționează aproape complet nevoia de libertatea, nevoia de a hălădui nopțile-n paturi străine.

Deși adoptăm atitudinea de femeie-tigru sau femeie-pisicuță, vrem siguranța ăluia care ne ia, ne iubește, ne răsfață și ne fute și-n culcare și-n sculare bine și porn. Care nu ne judecă atunci când călcăm în străchini, care are răbdare cu prostiile pe care le facem și care ne acceptă nevoia de a ieși în lume și a simți că suntem stăpâne.

Pare că s-a sucit rolul și că bărbatul care stă cu femeia puternică e un pișă-n pat. Ei bine, părerea mea e că e unul cu capul pe umeri, cu un caracter puternic și cu forță să supraviețuiască alături de un fenomen contemporan și defect, ce a ajuns să fie femeia de azi.

Nu e o odă. Am cunoscut femei extrem de proaste pe care le-aș fi pocnit peste bot. Am cunoscut femei cărora nu le place s-o sugă și cărora le e teamă să le spună bărbaților că le fut prost. De acolo adună frustrări și plâng prin baruri la cinci dimineața. Am cunoscut și femei deștepte, dar care au eșuat în viață din cauza iubirilor ratate. Și tot așa. Tot felul de ființe diferite care-și duc existența pe acest pământ al pierzaniei.

De aia aș vrea să vă aduc aminte că-n fiecare muiere există și mama care vrea liniște și calm, dar și curva care vrea dansuri pe baruri și palme peste cur.

Azi beau doar cafea cu lapte.

Mizeria proastelor de bulevard

Merg noaptea pe stradă, uneori suficient de băută cât să-mi dau pantofii cu toc jos și mă uit la toate cretinele care circulă gălăgios pe străzi. Nu am suportat niciodată grasele, dar grasele în pantaloni scurți sunt odioase. Sau grasele ale căror șunci sunt etalate vizibil sub un tricou mulat sau în afara lui. Sunt tot mai multe grase în orașul ăsta. Nu mai suport, e oribil!

Merg noaptea pe stradă și mă copleșește căldura. Îmi picură apă de la aerele condiționate și mă scârbesc. Am văzut mai demult un film controversat cu doi tâmpiți care se futeau pe un trotuar în Franța. Material bun pentru obsedați. Nu m-a deranjat fututul în public, cât s-o văd pe aia leșinată pe asflatul rece, căci era iarnă. Am tot văzut filmulețe cu ființe care se fut, ba pe stadion, ba la mare. Și se simt bine și proștii se uită la ei și-și dau o labă.

Toată lumea se uită la porn. Indiferent de sex, vârstă, ocupație. De curiozitate și tot deschide un site cu pizde leșinate care mimează fututul.

Merg noaptea pe stradă și aștept să mă ciupească unul de cur. Așa, cu toată palma. Să simt cum mă umezesc instant. Să miroasă a parfum, nici prea puternic, nici prea cocălăresc. Să mă tragă într-un gang și să mă lingă pe gât. Să respir greoi și să încerc să fug din mâinile lui. Cât să mă apuce de păr. Să mă tragă spre el. Să mă muște de ceafă. Să-mi ridice fusta, să se așeze pe vine și să-mi urmărească linia cu limba fină. Să vreau să-mi smulgă hainele. Să-mi șoptească ceva porno la ureche, să-și așeze gulerul cămășii și să plece.

Merg noaptea pe stradă și mă feresc de căcații de câine, de câini, de cocalari beți, de drogați, de oameni, în general. Uneori văd bărbatul în cămașă pe care-l aștept în gang. Nu vine.

Ajung acasă. Pun un porno. Beau un vin.
trece viața

Ciudat, când te-am zărit prima dată nu m-am gândit la futut

Există două tipologii de bărbați cu care mă intersectez în viață. Ăia cu care vreau să fac sex, doar așa să văd cum e, ăia în creierul cărora nu mă interesează prea tare să pătrund, ci doar să ne lingem și să ne futem până uităm ce anotimp e. Și mai există ăia pe care-i văd și pe care-i vreau ai mei. Să-i iubesc, dar mai ales să mă iubească.

Nu m-am mai futut de mult, nu pentru că-s vreo castă, ci pentru că nu s-a legat nimic. Am băut, în schimb. Vin, că am devenit o cizelată. Am băut și-am plâns închisă-n casă. Ultima dată când am ieșit să socializez, am realizat că nu pot să fac asta dacă nu sunt drogată. Abia atunci nu îmi mai pasă.

Am valori morale și asta mă ucide.

După ultima ispravă amoroasă, care a durat cât o viață de om debil, a apărut în raza-mi de acțiune un anume bărbat. Zvelt, cu atitudine narcicistă, care probabil se masturbează privindu-se în oglindă. Un domn, care nu prea e domn, o curva masculină ce-o dă în cioace cum că-i frânt în suflet.

Și cum mă uitam eu la el și cum el se uita în altă parte, mi-a venit un zvâc în creier că ăsta nu-i doar de futut. Ăsta-i de ținut. Vai, să-mi trag o palmă cât să-mi sară maxilarul, dar cine pizda mă-sii m-a pus? Normal că-n următoarele minute am fabulat despre iubire și năbădăi.


După care a murit totul. N-am apucat nici un futut, nici n-am mai avut.

Mi-e frică de tine, bă boule!

Când am zis să ne futem n-am zis și că ne legăm la cap unul de altul, nu? Am zis că ne futem ca oamenii sau ca animalele că nu contează oricum și că foarte bine, dar să-mi bag pula, că mi-e frică de tine! N-am mai răspuns la telefon, n-am mai dat prin barul ăla în care m-am făcut pulă de atâtea ori și nici nu ți-am mai dat vreun semn pe vreo cale virtuală.

Ce să mai? Zici că-s ultima virgină a planetei și mă timorez în fața unui. Unui ce? Că nu știu să te denumesc că amant nu ești.