...ducem cu capul înainte?
Io una votez să nu ne, că ne-o luăm grav în freză. După care plângem în pernă ca proștii și ținem doliu la cord. Dar tot eu vin și zic, pizda mă-sii o viață am, și pe asta chiar vreau s-o trăiesc din plin!
Am suferit după un bărbat 6 ani. Timp în care prin viața mea s-au perindat alții. Mă obișnuisem într-atâta cu asta, că făcea parte din viața mea și chiar credeam că o să-mi fută creierii toată viața. Îmi plăcea ideea de doi bărbați ai mei și am avut o viață paralelă imaginară trăită așa. Chiar credeam că pot să-i iubesc pe amândoi, de fapt chiar îi iubeam, la dracu!
Nu regret anii ăia în care mă zbăteam ca un pește cu cârligul în gură (și să vedeți Insula a lui Kim Ki Duk). Nu-i regret pentru că au fost ai mei și așa am crezut eu că trebuie să funcționeze sistemul ăsta al iubirii. După care am făcut sex cu ăla, am mai suferit o tură și am încheiat subiectul. Și m-am întors la bărbatul care pe atunci mi-era cârjă emoțională. Nici cu el nu am rămas...
Ceea ce nu ne place să vedem este că se duc în căcat toate. Peste 3 ani sau după două săptămâni. Se duc. Rămânem cu două poze, două excursii, câteva amintiri și cadouri și un mare gol. Dacă se termină prost, tacâmul e condimentat și cu niște pizduieli. La mine a fost ca la divorț. S-au dus dracu și prietenii și agoniseala de cuplu. Nu ne-am măscărit atunci și nici după, deși mi-ar fi plăcut să-l fut nițel în gură. Dar ne-am pișat unul pe altul cu grație când am avut ocazia.
Asta rămâne chiar dacă juri că nu o să fie așa.
Vreau să cunosc o femeie mișto. Cu craci lungi. Bisexuală și disponibilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu