Beau o cafea și mă reorganizez pentru o zi care ar fi trebuit să înceapă cu două ore în urmă. Asta ar fi însemnat să mă rezum la numai patru ore de somn și azi să fiu în stare să conduc o echipă de oameni să realizăm un proiect.
Nu aș fi putut. Îmi știu lungul nasului.
Nu am dormit pentru că am avut lucruri mai bune de făcut. Cum ar fi să pun temeliile unei relații și să nu fac sex înainte să fiu ruptă în cap după elul respectiv. Alminteri, după o vreme, îmi iau bocceluța și mă car, cică să mă regăsesc, când de fapt nu mai am/avem ce consuma.
Io zic așa, dar pun pariu că săptămâna viitoare sunt ca vita la el la ușă urmând ca în următoarea oră să consumăm actul iubirii. După care presupun că vom fuma câte o țigară și-mi va cânta Belle la chitară. Asta o să mă determine să mai vreau iubire. Ceea ce nu e rău.
Nu e nimic rău în ce trăiesc acum. Doar că suntem doi oameni asemănători și cam frânți. Nu ne place s-o recunoaștem în gura mare, dar acum ne lingem rănile ca mai apoi să ne dăm cu coae. Apoi cădem pradă acelei stări în care fixăm un obiect imaginar cu privirea. Se citește-n ochi dezamăgirea.
Am învățat din trecut să vorbesc cât mai puțin despre mine. Minele meu de acum e strâns legat cu trecutul. Ca să mă explic trebuie să arăt de acolo. Asta nu-mi place!
Vreau să mă răsfăț în brațele tale. Și azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu