duminică, 9 ianuarie 2011

Roșu pe buze și negru pe pleoape

Totul pare perfect într-o lume a cretinilor. Nimeni nu mai vrea să fie frate normal, fiecare-și caută acel ceva ieșit din comun pentru a șoca sau pentru a nu face parte din turmă. Dar scuză-mă, odată ce te-ai născut aici, ești automat parte integrantă din șleathă.

Pula mea, nici să fumezi normal nu mai poți. Trebuie să fii apăsat de-o dramă, ne transformăm cu toții în emo kizi să mor eu! Trebuie să ieși în față. Ca să ce? Să citezi din clasici sau să preiei ideile altora pe care le aplici fix ca o oaie. O oaie care halește tot ce prinde.

Nu pot să dorm. Și asta mă scoate din sărite. NU POT SĂ DORM! Adică închid ochii și zic, dormi, dormi tâmpito că iar te trezești cu fața la cearșaf. Dormi, nefutută nebună! Și ațipesc, după care mă iau bufeuri de femeie la menopauză și visez căcaturi într-o stare de semiconștiență sau pur și simplu mă ridic din pat și merg prin casă. De-ar dormi cineva cu mine cred că s-ar duce dracu. Și visez bărbații din viața mea, futu-i în gură!!! Aș vrea să dispară, dar ei se țin scai...

Sunt indispusă. Mă gândeam (tot citind poveștile altora) că pe vremuri oamenii mureau din lipsă de iubire. Adică femeia se îmbolnăvea de tuberculoză atunci când x-ul (un semipretendent care-i promitea căsătoria) pleca după curul alteia. Uneori murea, alteori își revenea, dar cu traume. Noroc că acum există dildo-uri, băutură, pastile, iarbă și o societate apăsată din start.

Azi vreau să stau degeaba.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu